III

Manii,

Mani de lânced veșmânt

Prin zaruri țesute de incidente

Spulberă-n jarul stihului crunt

Smarald răspicat in răzoare cărunte

Oniricul timp de ceață-n priviri

Și cânt delirant de plecate petale

În pârgul peisajelor răcite de vii

Revarsă mesaje ne-ndurătoare…

Crâng prin încins artefact

De ne-al-nostrum pământ stânjenit;

Numit cu ardoare de zeu însetat,

De ploaie ce nu e – crepuscul zvâcnit…

Și cerne mereu, cum va răsfira

Nepătrunse legende stăpânul trufaș –

Ode…Și-ofrande din storsul miraj.

Așa cum și Daphnis odată zâmbea

Spre nori,  stăpânindu-i

în pierderea firii…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s