***

Iubirii mele de peste ocean,

Argintul picură, eu spun…

În toamnă frunze cad

Se zbat în agonie, ‘n ferestre se preling

și ramul e orfan.

Orfan de lacrimi  înghețate

Ce-n aventuroase zări se pierd…

Ocean… Ce-n elegie se scufundă

– Te vrăjmuiesc cum un flămând dulău din lanțuri liberat.

Un car în care Freyr e regal

iubirea-mi stăpânește temerar.

O duce spre întinse-abise…

Tu copil fără asemăn…

În mințile-mi zvâcninde ce domnești

Și râul bun și râul rău

Așa de tandru împletești!

Se contopește un liman

Aproape-i ce de mare…

Departe de ocean…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s