Flori de tun

(O poezie scrisă în liceu…)

 

***

Cărunţi  sunt stropii, ce îmi bat

Zvâcnind şi prelingându-se-n fereastră

Eu nu-i doresc , dar hâzii, nencetat

Imi  zdruncina gândirea cea sihastră

 

În raze purpurii văd noaptea,

Şi

În abanosul hel-ului ma uit la zi

A mele galaxii cromatice,necoapte

Se sbat în dreptul lor legitim de a fi

 

Al meu pământ, întemniţat fără lăcată

Cu un cinism sadistic şi nebun

Se sbate în tristeţea sa ingrată

În primăvara florilor de tun.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s