Ploua în august

Umed e pământul, umed cum o noapte de brusture

                                     în torente sacadate-i răsfirată

Printre nervuri, vedeam cum dezbrăcate

                                     Râdeau bizar emoțiile  deșarte

Nealintat, domesticit cu neatenție și silă

Cărunt precum un lan de putrede ciuperci,

Nu cred, în mușchiul verde-vestejit de-atâta vană milă,

Să-mi pot vreodată capul greu eu odihni pe veci...

 

O,  apă otrăvită și orfană, șiroaie delirante ce freamătă-ntre brazi

Iubire, tu, haioasă și haină

                   Cu zâmbete aprinse de undină drăgostoasă...

 Când vii în vârful suliței călită în spectacol,

 ce-n piept îmi zace ruginită,

Ferește-ți inima de-ai nopții înghețate aiureli ...
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s