Drudkh

 O poezie de mai demult dedicată magicului album “Forgotten Legends”

 

Prin negură de smârcuri

În viziunea lunii ancestrale

Vedeam cum joacă în adâncuri

Apropiat de drudkh, sinistr cuceritor în zale…

Viforniț-ascuțită și-n amurg

Când scărăbușii harnici cântau galben

Venea, solomonar și adumbrit de drudkh

Eroul meu atlantic și teribil…

Nyx tânăr arcușu-și zgribulea

Și plete de văpăi în cupru alintat

Prin noaptea vizionară desfăcea

Călindu-mi spirit cu zeiesc artizanat.

Peste cetini vechi de brazi și de oțel

Trupul în aramă zdrobea ermetic

Și van și hain, aripi de menestrel

Înlănțuia văzduhul cu zâmbet epileptic…

Cândva prin codri corzi de nea

Clinteau natura prin vibrare

Și zarea suspina înăbușind o stea

Ce furibundă tot voia

Spre cântec să coboare…

 

Advertisements

III

Manii,

Mani de lânced veșmânt

Prin zaruri țesute de incidente

Spulberă-n jarul stihului crunt

Smarald răspicat in răzoare cărunte

Oniricul timp de ceață-n priviri

Și cânt delirant de plecate petale

În pârgul peisajelor răcite de vii

Revarsă mesaje ne-ndurătoare…

Crâng prin încins artefact

De ne-al-nostrum pământ stânjenit;

Numit cu ardoare de zeu însetat,

De ploaie ce nu e – crepuscul zvâcnit…

Și cerne mereu, cum va răsfira

Nepătrunse legende stăpânul trufaș –

Ode…Și-ofrande din storsul miraj.

Așa cum și Daphnis odată zâmbea

Spre nori,  stăpânindu-i

în pierderea firii…